E simplu sa urasti...

  E atat de usor sa transformi ceva frumos intr-o mocirla jegoasa, nu? Ia de exemplu un iaz decorativ si incearca sa-l tii curat fara sa pui nici un pic de efort in intretinerea lui: o sa se umple de praf si rahat de pisica (sau orice alt tip de rahat preferi...nu am facut experimentu' inca).

 Cum ar fi daca iazu, transformat peste noapte in mlastina dihoreasca, se trezeste intr-o zi sa iti vorbeasca si sa iti spuna cum tu esti proprietarul lui preferat, ca vrea sa iti fie cel mai bun prieten si ca vrea sa iti dedice o balada in Fa Dorian? Eu sincer m-as enerva si i-as da cu ceva in cap, sa-i vina mintile la loc, ce dracu', doar nu traim in secolu 14 sa-mi scrie o balada modala...macar daca stia sa cante la luta sau clavecin (scuzati analogia).

 Ca sa facem situatia si mai "Awkwaaaard" (a se citi cu vocea orcarei persoane care foloseste neologisme "hip" ca sa sune mai mainstream...hopa.) cum ar fi sa aflii ca mocirla asta apoasa nu a fost niciodata curata? Ca imaginatia ta a curatat-o si a facut-o sa arate ca o fantana arteziana din Portul Dubai numai ca apoi, din lipsa de antrenament sa o reduca la o mlastina a la marginea Techirghiolului.
Cum ar fi daca nenorocirea asta de balta ar fi de fapt un iaz normal, intretinut ca toate iazurile si singurul motiv pentru care a aratat vreodata altfel a fost, din nou, imaginatia ta...

Mda...hai ca am ramas fara carbuni, si ca sa va las cu o melodie:

Piss out.

Merg In Cercuri

Mi-am dat seama cat de tare m-am saturat sa ma invart in jurul propriei mele cozi, sa repet aceleasi greseli si sa traiesc aceleasi consecinte auto-impuse si auto-sugerate...Weekendul asta am repetat una din cele mai de cacat greseli pe care le puteam face...totul fiind o consecinta a unei decizii bune, dar transformate intr-un regret sumbru si inutil, si toate astea dintr-un orgoliu jegos de care cu cat voi scapa mai repede cu atat mai bine...

Poate ca nu sunt fericit acum, in momentul asta, poate nu o sa mai fiu la fel de fericit ca acum cateva luni o buna bucata de vreme, dar in loc sa imi plang de mila mai bine m-as bucura ca am cu ce sa compar rahatul de acum. Mai bine as incerca sa fiu fericit din nou decat sa ii trag pe altii la mizeria mea din nou si din nou si din nou. Am o viata intreaga inainte sa tot gresesc si sa regret, momentan ma bucur.

Despre Diferite Soiuri De Dinozauri.

  Ma gandeam azi la cat de ciudat e sa fi nou intr-un grup de multe persoane...si cand zic multe ma refer la 40-50 de oameni care se cunosc intre ei si in fiecare zi isi beau ceaiul/cafeaua in aceeasi camera...asa e a 10a aici. Indiferent daca inveti ca sa devii doctor, designer grafic sau ITst, toti ne petrecem cate 2-3 ore pe zi intr-o camera cu multa lume. Sigur, asta nu ar fi o problema daca majoritatea oamenilor nu s-ar cunoaste intre ei de minim 5 ani si tu nu ai incerca sa te intelegi bine cu toti. In cazul meu se mai adauga si faptul ca toti oamenii astia sunt fete si indiferent daca le-ai calca pe coada nu o sa iti  zica direct.

(Fara suparare dar asa e, la baieti daca te calca pe coada ii zici direct)

  In fine, fara sa par dramatic, ma simt ca si cum as fi prins intr-un razboi secret de factiuni super-pe-la-spate. 

Gen  Horde vs.  Alliance sau CIA vs KGB sau Illuminati vs Templieri... In fine, avantaju e ca sunt un fel de alfa-mascul ne infricat care arunca cu cinisme in stanga si dreapta, deci tehnic vorbind in curand nu o sa ma mai placa nimeni :))

Traieste Rapid, Mori Vlastar!!!

Neata, tututror!

Vroiam sa aduc mortaciunea la viata cu un subiect ceva mai stresant, ma rog, cel putin pentru mine, date fiind   niste evenimente recente si nu numai.

Care e diferenta dintre a trai degeaba si a trai "pe aripile vantului", sau altfel spus ca o frunza in vant?
(Inainte sa incep, da, iarasi trec printr-o criza existentiala si fara de scapare, dovada ca m-am reapucat de scris, dupa cum cere obiceiul :)
O sa incep cu "aripile vantului" pentru ca, in opinia mea proprie si personala (:p) asa traim mai toti astia care citim si scriem blogul asta.

In ziua de azi e greu sa traiesti altfel. Fie ca esti adolescent, cocostarc sau adult, ca traiesti in Romania, Anglia, SUA, Australia sau Chewbacastan, la un moment dat o sa iti dai seama ca e greu sa planifici tot ce ti-se intampla sau sa intuiesti totul dinainte...Sigur, asta daca nu cumva locuiesti intr-o pestera izolata pe un munte si traiesti cu fructe si rahat de urs...si chiar si asa pestera se poate privatiza, iarba poate sa moara si ursu poate sa se constipe. Deci orice ai face esti inpins constant din situatie in situatie, din stanga in dreapta, din cacat in lapte si miere si apoi totul de la capat.
Cum isi traieste fiecare viata e o alegere strict personala si mai mult sau mai putin imposibil de judecat, pentru ca oricat de mult sau putin ai vrea de la viata, nu stii niciodata cand iti pisa norocul in cap sau ti-se imbolnaveste ursu'.
Pe de alta parte, toti stim intr-un fel ce am vrea sa facem, sa devenim, etc. Fie ca ai vrea sa ai douajdemii de masini si o replica la scala a palatului Peles sau pur si simplu sa traiesti o viata relaxata cap coada, toti avem aspiratii si vise, si toate schimbarile de situatie posibile o sa ne afecteze in bine sau in rau aspiratiile sus mentionate.

E amuzant insa cand vezi cate un individ care se plange ca nimic nu merge cum vrea, ca totu merge prost si dea'ndoaselea si se intreaba de ce...pai stai sa vezi, ti-ai asumat-o.
Daca nenea ala din pestera ar trai la oras ar trai niste experiente complet diferite decat daca ar continua sa traiasca in pestera. Pana si faptul ca face naveta nu inseamna ca o sa traiasca cate putin din ambele, ci ca o sa traiasca niste experiente noi si diferite de cineva care ar alege doar o singura varianta.
Daca respectivul nenea se decide sa o ia pe jos din Bucuresti pana in pestera lui de langa Oradea, cu atat mai mult risca sa se rataceasca si sa moara sau sa se rataceasca si sa devina Bulibasa intr-un sat de fotomodele insetate de...
Idea e ca deciziile sunt ale noastre, consecintele la fel...situatiile se schimba cu timpul fie ca vrem sau nu, tot ce putem face e sa fim unpic mai rationali si mai interesati de consecintele pe care ni le atragem...sau macar sa nu ne plangem cand ne musca de cur mai tarziu.

Si pe final ca tot e on-topic, nenea asta vrea sa atinga Mach in cadere libera, risca sa moara in cele mai grotesti moduri posibile ( de la incantatoarea explozie craniala la sange fiert si oase transformate in lapte praf). Tipu o stie si-a asumat-o si stie ca daca nu ii iese n'are cum sa se mai planga dupaia. Tot respectu.
Am uitat sa zic ca totu e live-stream deci putem sa il vedem cum reuseste sau cum...nu reuseste, inca nu stiu exact unde o sa fie live-streamuit, stiu numai ca "lansarea" e maine la 7a.m MDT.

http://www.cdispatch.com/news/article.asp?aid=19463

Pace Afara!

Sa se stie in Romanie

Hey-hey-hohohoi-haha! Voiam doar sa dau un anunt general ca m-am intors!!!

In ultima vreme mi-sa tot spus ca postez prea mult pe Facebook si tot ce postez e deprimant...etc, si sunt de acord! Asa ca in loc sa va poluez creierasu cu faze najpa pe Facebook o sa ma deplasez inapoi pe blog si o sa va deprim, strop cu strop...sau ma rog poate esti vreun masochist si chiar o sa-ti faca placere sa citesti. Idea e ca simt nevoia sa scriu din nou. Incepand de maine, ca mi-e somn.

Pace afara.

Despre Daune Interne Si Prejudecati La Pachet...

   Stii cum e cand iti dai seama ca faci ceva gresit si brusc te simti super-uber-duper liber si plin de speranta ca totu o sa fie okay o data ce repari acel ceva?  

   Ieri am descoperit cam tot ce ma tinea pe loc si ma facea sa ma simt deprimat si lipsit de chef de viata, nu o sa zic in ce circumstante am descoperit asta dar, oricum, sunt fericit.
Partea amuzanta e ca e in totalitate vina mea, paradoxal sau nu, e vina mea ca am impresia ca totul e din vina mea pentru ca, deh, m-am invinuit singur cand nu era cazul...Shitting bricks yet?
Ca sa nu mai zic ca sunt prea critic fata de tot, adevarul e ca nu poti sa fi critic in permanenta cand totul e sub standardul la care ar trebui sa fie, te oboseste si te dreneaza de orice fel de optimism sau ma rog, de orice parere in general. Tot ce poti sa faci este sa te uiti si sa zambesti, poate sa si fluieri, si cand te-ai plictisit de fluierat si zambit, sa pleci.

   Am mai descoperit si ca indiferent cat de fondate, prejudecatile si stereotipurile nu duc decat la dezamagiri si incet incet la spitalu' noua. La un moment dat devine enervant de repetitiv sa te referi la un stereotip, in principiu pentru ca stereotipul nu face decat sa intareasca idea ca tot una suntem cu totii si ca toata lumea e la fel...avand in vedere ca, faptul ca oamenii sunt lacomi, corupti si lasi este el insusi un stereotip toti suntem corupti lenesi si...etc. Adevarat sau nu, prefer sa traiesc intr-o lume inexistenta in care exista o speranta cat de mica ca e ceva  bun de capu fiecarui om decat sa traiesc intr-o lume ( poate mai reala) in care toti suntem niste animale cu apucaturi si gesturi inutile, asteptari prea mari de la viata, complexe de superioritate si instabilitati emotionale nefundate si irationale.

    Acum, sigur nu trebuie sa ma crezi, de fapt, nu trebuie nici sa ma iei in serios. Pana la urma sunt un pusti de 16 ani care nu a mai dormit calumea de vreo 6 luni, dar asta e parerea mea si o sa ma agat ca un scaiete de ea pana mi-o schimb, sau pana poimaine.

    Pana atunci " Always Look At The Bright Side Of Life".

Peace Out.

Metalcodex: Lamb Of God (Wrath)

    Uber mega tare, asta e tot ce pot sa zic despre Lamb Of God.
Lamb Of God este una din cele mai promovate trupe de groove/thrash/southern metal de la Pantera incoace, oricine a auzit celebru' refren "This is a motherfucking invitation" stie la ce ma refer. Si pe buna dreptate.
    Nu numai ca LOG a a reusit sa reimprospateze stilul, dar l-a "developat" intr-un fel care aduce numai onoare si bun gust intr-o lume in care Tokio Hotel este rock si Justin Beiber este megastar.
Din punct de vedere talent, nu trebuie decat sa ascultati piesa de mai sus ca sa va dati seama ca, de la Mark Morton(chitara solo) la Chris Adler ( tobe), toata  trupa se scalda in el.
    Toate piesele de pe album sunt geniale, ritmic, solistic si din punct de vedere versuri, pana si cea mai nefericita piesa de pe album dupa parerea mea (Choke Sermon) este peste standard.