Traieste Rapid, Mori Vlastar!!!

Neata, tututror!

Vroiam sa aduc mortaciunea la viata cu un subiect ceva mai stresant, ma rog, cel putin pentru mine, date fiind   niste evenimente recente si nu numai.

Care e diferenta dintre a trai degeaba si a trai "pe aripile vantului", sau altfel spus ca o frunza in vant?
(Inainte sa incep, da, iarasi trec printr-o criza existentiala si fara de scapare, dovada ca m-am reapucat de scris, dupa cum cere obiceiul :)
O sa incep cu "aripile vantului" pentru ca, in opinia mea proprie si personala (:p) asa traim mai toti astia care citim si scriem blogul asta.

In ziua de azi e greu sa traiesti altfel. Fie ca esti adolescent, cocostarc sau adult, ca traiesti in Romania, Anglia, SUA, Australia sau Chewbacastan, la un moment dat o sa iti dai seama ca e greu sa planifici tot ce ti-se intampla sau sa intuiesti totul dinainte...Sigur, asta daca nu cumva locuiesti intr-o pestera izolata pe un munte si traiesti cu fructe si rahat de urs...si chiar si asa pestera se poate privatiza, iarba poate sa moara si ursu poate sa se constipe. Deci orice ai face esti inpins constant din situatie in situatie, din stanga in dreapta, din cacat in lapte si miere si apoi totul de la capat.
Cum isi traieste fiecare viata e o alegere strict personala si mai mult sau mai putin imposibil de judecat, pentru ca oricat de mult sau putin ai vrea de la viata, nu stii niciodata cand iti pisa norocul in cap sau ti-se imbolnaveste ursu'.
Pe de alta parte, toti stim intr-un fel ce am vrea sa facem, sa devenim, etc. Fie ca ai vrea sa ai douajdemii de masini si o replica la scala a palatului Peles sau pur si simplu sa traiesti o viata relaxata cap coada, toti avem aspiratii si vise, si toate schimbarile de situatie posibile o sa ne afecteze in bine sau in rau aspiratiile sus mentionate.

E amuzant insa cand vezi cate un individ care se plange ca nimic nu merge cum vrea, ca totu merge prost si dea'ndoaselea si se intreaba de ce...pai stai sa vezi, ti-ai asumat-o.
Daca nenea ala din pestera ar trai la oras ar trai niste experiente complet diferite decat daca ar continua sa traiasca in pestera. Pana si faptul ca face naveta nu inseamna ca o sa traiasca cate putin din ambele, ci ca o sa traiasca niste experiente noi si diferite de cineva care ar alege doar o singura varianta.
Daca respectivul nenea se decide sa o ia pe jos din Bucuresti pana in pestera lui de langa Oradea, cu atat mai mult risca sa se rataceasca si sa moara sau sa se rataceasca si sa devina Bulibasa intr-un sat de fotomodele insetate de...
Idea e ca deciziile sunt ale noastre, consecintele la fel...situatiile se schimba cu timpul fie ca vrem sau nu, tot ce putem face e sa fim unpic mai rationali si mai interesati de consecintele pe care ni le atragem...sau macar sa nu ne plangem cand ne musca de cur mai tarziu.

Si pe final ca tot e on-topic, nenea asta vrea sa atinga Mach in cadere libera, risca sa moara in cele mai grotesti moduri posibile ( de la incantatoarea explozie craniala la sange fiert si oase transformate in lapte praf). Tipu o stie si-a asumat-o si stie ca daca nu ii iese n'are cum sa se mai planga dupaia. Tot respectu.
Am uitat sa zic ca totu e live-stream deci putem sa il vedem cum reuseste sau cum...nu reuseste, inca nu stiu exact unde o sa fie live-streamuit, stiu numai ca "lansarea" e maine la 7a.m MDT.

http://www.cdispatch.com/news/article.asp?aid=19463

Pace Afara!

Despre Daune Interne Si Prejudecati La Pachet...

   Stii cum e cand iti dai seama ca faci ceva gresit si brusc te simti super-uber-duper liber si plin de speranta ca totu o sa fie okay o data ce repari acel ceva?  

   Ieri am descoperit cam tot ce ma tinea pe loc si ma facea sa ma simt deprimat si lipsit de chef de viata, nu o sa zic in ce circumstante am descoperit asta dar, oricum, sunt fericit.
Partea amuzanta e ca e in totalitate vina mea, paradoxal sau nu, e vina mea ca am impresia ca totul e din vina mea pentru ca, deh, m-am invinuit singur cand nu era cazul...Shitting bricks yet?
Ca sa nu mai zic ca sunt prea critic fata de tot, adevarul e ca nu poti sa fi critic in permanenta cand totul e sub standardul la care ar trebui sa fie, te oboseste si te dreneaza de orice fel de optimism sau ma rog, de orice parere in general. Tot ce poti sa faci este sa te uiti si sa zambesti, poate sa si fluieri, si cand te-ai plictisit de fluierat si zambit, sa pleci.

   Am mai descoperit si ca indiferent cat de fondate, prejudecatile si stereotipurile nu duc decat la dezamagiri si incet incet la spitalu' noua. La un moment dat devine enervant de repetitiv sa te referi la un stereotip, in principiu pentru ca stereotipul nu face decat sa intareasca idea ca tot una suntem cu totii si ca toata lumea e la fel...avand in vedere ca, faptul ca oamenii sunt lacomi, corupti si lasi este el insusi un stereotip toti suntem corupti lenesi si...etc. Adevarat sau nu, prefer sa traiesc intr-o lume inexistenta in care exista o speranta cat de mica ca e ceva  bun de capu fiecarui om decat sa traiesc intr-o lume ( poate mai reala) in care toti suntem niste animale cu apucaturi si gesturi inutile, asteptari prea mari de la viata, complexe de superioritate si instabilitati emotionale nefundate si irationale.

    Acum, sigur nu trebuie sa ma crezi, de fapt, nu trebuie nici sa ma iei in serios. Pana la urma sunt un pusti de 16 ani care nu a mai dormit calumea de vreo 6 luni, dar asta e parerea mea si o sa ma agat ca un scaiete de ea pana mi-o schimb, sau pana poimaine.

    Pana atunci " Always Look At The Bright Side Of Life".

Peace Out.