Despre Daune Interne Si Prejudecati La Pachet...

   Stii cum e cand iti dai seama ca faci ceva gresit si brusc te simti super-uber-duper liber si plin de speranta ca totu o sa fie okay o data ce repari acel ceva?  

   Ieri am descoperit cam tot ce ma tinea pe loc si ma facea sa ma simt deprimat si lipsit de chef de viata, nu o sa zic in ce circumstante am descoperit asta dar, oricum, sunt fericit.
Partea amuzanta e ca e in totalitate vina mea, paradoxal sau nu, e vina mea ca am impresia ca totul e din vina mea pentru ca, deh, m-am invinuit singur cand nu era cazul...Shitting bricks yet?
Ca sa nu mai zic ca sunt prea critic fata de tot, adevarul e ca nu poti sa fi critic in permanenta cand totul e sub standardul la care ar trebui sa fie, te oboseste si te dreneaza de orice fel de optimism sau ma rog, de orice parere in general. Tot ce poti sa faci este sa te uiti si sa zambesti, poate sa si fluieri, si cand te-ai plictisit de fluierat si zambit, sa pleci.

   Am mai descoperit si ca indiferent cat de fondate, prejudecatile si stereotipurile nu duc decat la dezamagiri si incet incet la spitalu' noua. La un moment dat devine enervant de repetitiv sa te referi la un stereotip, in principiu pentru ca stereotipul nu face decat sa intareasca idea ca tot una suntem cu totii si ca toata lumea e la fel...avand in vedere ca, faptul ca oamenii sunt lacomi, corupti si lasi este el insusi un stereotip toti suntem corupti lenesi si...etc. Adevarat sau nu, prefer sa traiesc intr-o lume inexistenta in care exista o speranta cat de mica ca e ceva  bun de capu fiecarui om decat sa traiesc intr-o lume ( poate mai reala) in care toti suntem niste animale cu apucaturi si gesturi inutile, asteptari prea mari de la viata, complexe de superioritate si instabilitati emotionale nefundate si irationale.

    Acum, sigur nu trebuie sa ma crezi, de fapt, nu trebuie nici sa ma iei in serios. Pana la urma sunt un pusti de 16 ani care nu a mai dormit calumea de vreo 6 luni, dar asta e parerea mea si o sa ma agat ca un scaiete de ea pana mi-o schimb, sau pana poimaine.

    Pana atunci " Always Look At The Bright Side Of Life".

Peace Out.

Metalcodex: Lamb Of God (Wrath)

    Uber mega tare, asta e tot ce pot sa zic despre Lamb Of God.
Lamb Of God este una din cele mai promovate trupe de groove/thrash/southern metal de la Pantera incoace, oricine a auzit celebru' refren "This is a motherfucking invitation" stie la ce ma refer. Si pe buna dreptate.
    Nu numai ca LOG a a reusit sa reimprospateze stilul, dar l-a "developat" intr-un fel care aduce numai onoare si bun gust intr-o lume in care Tokio Hotel este rock si Justin Beiber este megastar.
Din punct de vedere talent, nu trebuie decat sa ascultati piesa de mai sus ca sa va dati seama ca, de la Mark Morton(chitara solo) la Chris Adler ( tobe), toata  trupa se scalda in el.
    Toate piesele de pe album sunt geniale, ritmic, solistic si din punct de vedere versuri, pana si cea mai nefericita piesa de pe album dupa parerea mea (Choke Sermon) este peste standard.
    

Fun Side Of Life: FENTON!

Ce poate fi mai amuzant decat un caine care e fugarit de stapan, in timp ce fugareste vreo 50 de antilope sau ce mama dracu' sunt alea...A, da...un stapan din ce in ce mai enervat care striga dupa un caine care fugareste 50 de antilope sau ...intelegeti idea.

Pe Aripile Brizei

 Hehe, inca un weekend iesit din rutina, tocmai m-am intors de la Alfie unde am compus 17 cantece si ne-am uitat la Knight's Tale, cu Heath Ledger.
 Uberproductivitatea vine de la faptul ca e a doua oara cand am ocazia sa cant pe o chitara cu 12 corzi si faptul ca am ascultat toata discografia Led Zeppelin 30 de minute inainte, asta si faptu ca chitara era acordata in Open D a facut toata ziua si 70% din dimineata sa fie umpluta cu cantece cu aleura eroico-medievala si versuri extrase din cele mai patetice grote ale creierului meu infestat de curentul "Cantitate peste calitate" mai ceva ca o celula afectata de cancer...dovada ca din toate posibilele comparatii am gasit-o tocmai pe asta.(nu ma judeca xD).
 In fine, nu am pastrat decat 2 dintre acele cantece, mare parte pentru ca am realizat ca mai toate sunau la fel, de inregistrat nu stiu cand o sa le inregistrez, daramite de postat pe Youtube sau Fb.
A,da, am mentionat faptul ca eu cant pe amandoua? Dap pe langa faptul ca eu am scris versurile, tot eu voi fi cel care le va canta, de aici si ezitarea mea de a le posta din prima...eh, mai bine sa ai o mie de proiecte nefericite decat nici unul.

Peace Out

Reinvierea Pomului de Craciun Spatial!!!

   Salutare, dragi feciori...sau fecioare? Sau poate orice alta zodie?
 
   Oricum ar fi: sunt super fericit sa scriu din nou pe blogu asta prafuit si ros de molii virtuale!!!.
Motivul principal este ca daca scriu inseamna ca sunt fericit din start si deci puteti trage concluzia.
A trecut un an jumate de cand am ajuns in amalgamul minunat care este Anglia...Si ca tot vine vorba de Vanghelie, este tot un an jumate de cand am inceput sa gandesc cu adevarat in adancime...este greu sa te gandesti cu adevarat la ceva cand traiesti acel ceva. E ca si cum ai incerca sa realizezi ca traiesti intr-un glob de sticla, cand toata viata ta nu ai stiut nimic altceva decat acel glob de sticla...
    Ce-i drept majoritatea timpului m-am plans si am zis cat de naspa e, sau pur si simplu am incercat sa ignor problemele imediate si sa ma concentrez la cele distante, din Romania, care ma privesc mai mult sau mai putin deloc ( scuzati exprimarea defectuasa dar mi-e somn :p ).
    Ca sa nu mai lungesc carnatu, m-am intors la scris in Romana, pentru romani, in timp ce o sa traiesc in Engleza pentru englezi, si asta este tot ce pot sa fac.


---Peace Out---