Stii cum e cand iti dai seama ca faci ceva gresit si brusc te simti super-uber-duper liber si plin de speranta ca totu o sa fie okay o data ce repari acel ceva?
Ieri am descoperit cam tot ce ma tinea pe loc si ma facea sa ma simt deprimat si lipsit de chef de viata, nu o sa zic in ce circumstante am descoperit asta dar, oricum, sunt fericit.
Partea amuzanta e ca e in totalitate vina mea, paradoxal sau nu, e vina mea ca am impresia ca totul e din vina mea pentru ca, deh, m-am invinuit singur cand nu era cazul...Shitting bricks yet?
Ca sa nu mai zic ca sunt prea critic fata de tot, adevarul e ca nu poti sa fi critic in permanenta cand totul e sub standardul la care ar trebui sa fie, te oboseste si te dreneaza de orice fel de optimism sau ma rog, de orice parere in general. Tot ce poti sa faci este sa te uiti si sa zambesti, poate sa si fluieri, si cand te-ai plictisit de fluierat si zambit, sa pleci.
Am mai descoperit si ca indiferent cat de fondate, prejudecatile si stereotipurile nu duc decat la dezamagiri si incet incet la spitalu' noua. La un moment dat devine enervant de repetitiv sa te referi la un stereotip, in principiu pentru ca stereotipul nu face decat sa intareasca idea ca tot una suntem cu totii si ca toata lumea e la fel...avand in vedere ca, faptul ca oamenii sunt lacomi, corupti si lasi este el insusi un stereotip toti suntem corupti lenesi si...etc. Adevarat sau nu, prefer sa traiesc intr-o lume inexistenta in care exista o speranta cat de mica ca e ceva bun de capu fiecarui om decat sa traiesc intr-o lume ( poate mai reala) in care toti suntem niste animale cu apucaturi si gesturi inutile, asteptari prea mari de la viata, complexe de superioritate si instabilitati emotionale nefundate si irationale.
Acum, sigur nu trebuie sa ma crezi, de fapt, nu trebuie nici sa ma iei in serios. Pana la urma sunt un pusti de 16 ani care nu a mai dormit calumea de vreo 6 luni, dar asta e parerea mea si o sa ma agat ca un scaiete de ea pana mi-o schimb, sau pana poimaine.
Pana atunci " Always Look At The Bright Side Of Life".
Peace Out.
Ieri am descoperit cam tot ce ma tinea pe loc si ma facea sa ma simt deprimat si lipsit de chef de viata, nu o sa zic in ce circumstante am descoperit asta dar, oricum, sunt fericit.Partea amuzanta e ca e in totalitate vina mea, paradoxal sau nu, e vina mea ca am impresia ca totul e din vina mea pentru ca, deh, m-am invinuit singur cand nu era cazul...Shitting bricks yet?
Ca sa nu mai zic ca sunt prea critic fata de tot, adevarul e ca nu poti sa fi critic in permanenta cand totul e sub standardul la care ar trebui sa fie, te oboseste si te dreneaza de orice fel de optimism sau ma rog, de orice parere in general. Tot ce poti sa faci este sa te uiti si sa zambesti, poate sa si fluieri, si cand te-ai plictisit de fluierat si zambit, sa pleci.
Acum, sigur nu trebuie sa ma crezi, de fapt, nu trebuie nici sa ma iei in serios. Pana la urma sunt un pusti de 16 ani care nu a mai dormit calumea de vreo 6 luni, dar asta e parerea mea si o sa ma agat ca un scaiete de ea pana mi-o schimb, sau pana poimaine.
Pana atunci " Always Look At The Bright Side Of Life".
Peace Out.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu