E albastru? nup...e cat se poate de roz...

    Salut cititori de pretutindeni...zic asta pentru ca am avut draguta surpriza sa gasesc vizionari din Moldova,SUA si Canada pe langa obisnuitii mei cititori din Romania.
      Postul asta o sa fie un pic mai serios decat celelalte pentru ca ,pana la urma blogul acesta este facut ca sa povestesc lumii cam cum e viata unui roman in Marea Britanie si nu numai ,se pare ca toti cei care au plecat de acasa simt asta si cei care trec prin asta stiu la ce ma refer.
        Cum ziceam acest blog e facut ca sa descriu lumii sentimentele prin care cineva care a plecat s-ar putea sa treaca sau ,ca sa fiu sincer, ca sa ma descarc.Si am observat ca de cand am inceput chestia asta numai doua posturi s-au legat de idea originala.
        "Idea" ca poate nu fac ce trebuie cu blogu asta mi-a venit in timp ce cautam pe google keywordurile "Roman" si "UK" primul rezultat este siteul oficial al romanului plecat in UK si sincer sa fiu mi-sa parut extrem de...superficial sau chiar ...jalnic as putea zice.In primul rand cred ca toate posturile erau aceleasi intrebari de copil neajutorat repetate de paru cinci ori intr-un bracket pe forum si aceleasi raspunsuri foarte vag detaliate sau atat de logice ca m-au facut sa ma gandesc cum poate exista cineva care sa puna o intrebare atat de ..."retorica"(???).
Sigur sunt niste intrebari legate de documente,inregistrari (chiar inrolari in armata) pe care nu vreau sa le comentez.
Al doilea rezultat pe care l-am verificat (si cea ce m-a surprins a fost faptul ca era extrem de apropiat ca numar de vizionari si comentarii ca primul) a fost blogul unui cocalar borat care isi facea Vlog intr-o limuzina pe care parea ca a decorat-o un cocalar si mai mare,care venea cu fraze captivante de genul"yoyo bitches ,motherfucking ass suckers ce mai faceti azi?)
        Lumea care ma cunoaste poate confirma faptul ca intotdeauna m-am uitat la venirea in Anglia cu super-optimism si incredere si ca la momentul la care am plecat eram atat de plictisit si dezamagit de tara si ca aveam idea ca nu mai exista oameni care sa tina cu adevarat la ea.
Pe drum mi-am promis ca orice s-ar intampla aici nu o sa imi para rau ca am plecat din Romania.M-am tinut de promisiune si inca o fac ...dar asta nu inseamna ca nu imi este dor .
Motivele pentru care imi este dor de tara sunt foarte tipice:
*Toti prietenii mei sunt acolo
*Toata viata am crescut acolo
Si cel mai ciudat lucru este aura pe care o are tara ...si nu ma refer la aura magnetica a tarii si alte credinte proprii care s-ar putea sa nu fie apreciate, ma refer la sentimentul pe care ti-l da si pe care il ai cand sti ca te-ai nascut acolo si ca e tara ta si ca tre sa ai grija de ea orice ar fi cred ca se numeste (termen propriu plz nu ma injurati) Patriotism-ereditar.
       Si prin asta ma refer la feelingu pe care il ai abea cand nu mai ai tara la indemana si cand pur si simplu ...esti deconectat de ea printr-un anumit factor (in cazu nostru distanta).
Postul asta a fost mai degraba scris ca sa imi clarific mie insumi niste aspecte ale propriei mele vieti si ca sa verific daca sunt singurul care crede asta...nu voi cere commenturi pt ca stiu ca nu le voi primi dar ma simt mai bine si ma simt mai self-reliant pentru ca am scris aici,azi.
Idea postului a fost sa incerc sa descriu prin ce trecem zilnic si sa fac lumea sa inceteze sa faca misto.


Peace Out (dap asta scrie in toate posturile mele la sfarsit de...well...post xD)